Stâlpul Dacic al Veșniciei!

Localitatea Loman (germ. Lammdorf, mag. Lomány) aparţine administrativ comunei Săsciori, fiind situată în partea de sud a judeţului Alba, la 15 km sud-vest de Sebeş. Relieful zonei este format din ultimele prelungiri ale Munţilor Şureanu, ce înaintează spre nord, către culoarul depresionar al Orăştiei, sub forma unor promontorii. Vatra Lomanului este amplasată pe o astfel de culme muntoasă, între valea Sebeşului şi valea Pianului, la o altitudine medie de 500-600 m. Satul Loman apare menţionat pentru prima dată în documente abia la 1615, când, împreună cu Răchita, Pianul de Sus
şi Strungarul, îşi achita unele obligaţii fiscale către magistratul oraşului Sebeş.

Stânele locuitorilor din Loman se găsesc la peste 1.300 de metri altitudine, acolo unde se întâlnesc cărările de pe versanți.
Crescătorul de oi, ciobanul are o viaţă tipică de transhumanţă. Păstoritului a fixat şi onomastica unor familii: Păcurariu sau Turcu, ciobanii din Loman mergeau cu turmele până în Dobrogea, pe care oierii o numeau Turchia. Aparent păstorul duce o viaţă simplă care se limitează la creşterea ovinelor şi prelucrarea laptelui, cărnii şi lânii de la aceste animale.

Despre înturnata făcută la stânele din Loman s-a dus vestea că este cea mai gustoasă. Reteta pare simpla: smântâna se pune la fiert, se adaugă pâine și apoi cașcaval. Însă nu oricui îi iese.Cașul și brânza de burduf Loman sunt mărci înregistrate din care se face renumitul balmoș. Sloiul de oaie este răcitura făcută/știută numai de ciobani, ce se consumă tot timpul anului.
Costumele populare tradiționale, purtate odinioară de localnicii din Loman, se distingeau prin frumusețe și originalitatea geometriei desenelor
Lomanarii cred cu tărie că sufletele morților trec în lumea de dincolo sub forma de pasăre și că până la șase săptămâni, zboară prin toate locurile pe unde au fost cât au trăit, Pasărea Suflet – cum a fost botezată prin anii ’40, de folcloristul Gheorghe PAVELESCU.

Locul de veci al satului – cimitirul, e locul unde pe stâlpii funerari sunt păsări cu aripile deschise pregătite de zbor, îndreptate spre răsărit, care nu și-au luat și nu-și vor lua vreodată zborul. Simbolizează sufletul celui dus, care s-a întruchipat în porumbel și astfel trăiește veșnic. Obiceiul stâlpilor funerari sculptați din lemn din Loman este întâlnit în zona Munților Sebeșului și în Pianu de Sus, Purcăreţi, Strungari sau Laz, dar și în zona Munților Orăștiei, respectiv în localitățile din apropierea cetăților Dacice.

Mormintele bărbaților din Loman care au trecut în lumea de dincolo înainte de însurătoare sunt împodobite cu monumente funerare unicat, reprezentate de coloane de lemn asemănătoare cu celebra opera de la Târgu Jiu a marelui BRÂNCUŞI. O asemenea coloana nu e mai mare de un stat de om, iar în vârf are un porumbel și un clopoțel. Pentru bărbații neînsurați, câți ani avea feciorul la moarte, atâtea coloane avea stâlpul. Stâlpii cu o grosime de 15/15 cm, sunt ornați, cu tăieturi și crestături. Pe coloane apar diferite motive, Soarele, Luna și stelele, iar uneori sunt colorate cu negru, roșu, verde și albastru. La un astfel de stâlp se lucrează câteva zile și drept răsplată, cioplitorul primește o oaie.
La Loman există un obicei legat și de ritualul funerar al femeilor. La mormântul femeilor se așează cruci din lemn decorate cu motive geometrice, un fel de troițe în miniatură. Formele dăltuite în lemn se supun legilor artei, întocmai precum lucrările lui Brâncuși. Se crede ca motivele populare care au inspirat operele brâncușiene – în special din Coloana infinitului – nu sunt altceva decât o ridicare la nivel înalt a stâlpului funerar de origine Dacică.

Cioplitul în lemn este însă o îndeletnicire strămoşească în Loman, fiind adusă, de către meşterii locului, la nivel de artă.
Ciobanii din Loman cunoșteau ora exactă după mișcarea corpurilor cerești și se puteau orienta precis analizând poziția lor. Ei cunoșteau 22 de constelații de pe harta cerului, fiecare dintre ele primind un nume local și câte o pilda. Doar astfel se poate explica cosmogonia atât de elaborată, redată cu măiestrie pe stâlpii funerari din cimitirul din Loman precum și pe cusăturile populare.