Dacia!
Un nume care la simpla rostire, pune în mișcare emoții puternice, sentimente
înălțătoare, trăiri uitate, pielea se strânge, iar fiori prietenoși inundă
trupul, încălzind sufletul. Care să fie misterul acestor trăiri? De ce altora, când
le spui despre Dacia, au frisoane, li se întunecă mintea, judecata le este
perturbată, iar furia le iese prin toți porii? Spune cuiva că ești Get sau
Pelasg, nu prea te bagă lumea în seamă, dar spune-i că ești Dac, atunci chiar
le-ai captat atenția! Privirea li se încruntă, pumnii li se strâng, iar mintea
le este invadată de miliarde de contraargumente la tot ce vei spune!
Au trecut mii de ani, au răsărit și au apus imperii, au
trecut peste Dacia toți năvălitorii și cu toate astea denumirea de Dacia a
rămas, mai puternică, mai controversată, mai expresivă și mai deranjantă! Dacia
este cuvântul care împarte lumea în două! Pe de o parte sunt cei care spiritual
sunt legați de aceste începuturi, iar pe de altă parte sunt cei care spiritual,
vor să se lege de acestea! Domnilor, primii au fost Dacii, nu vă mai agitați să
puneți în traista dvs. ce nu vă apărține! Aceasta este lupta zilelor noastre,
lupta noastră, a Dacilor cu voi! De fiecare dată când a fost atinsă Dacia, cel
care a făcut-o a plătit mai devreme sau mai târziu, fie că vorbim despre hoții
de comori, fie că vorbim de imperii!
Dacia a fost și este cea mai bogată țară din lume. Din ea au
furat toți căt au putut duce, exemplele sunt peste tot, nu mai trebuie să le
enumăr aici. La prima analiză, suntem amăgiți să credem că aceste bogății sunt
exact motivul pentru care istoria noastră este mistificată, ascunsă și
înlocuită, dar efortul unora, dus de generații pentru a golii aceste ținuturi
de toate mineralele și de a distruge un întreg popor, este prea mare pentru a
ne mai lăsa păcăliți. Scopul trebuie să fie unul pe măsură! Acești ”oameni”
care vor ce este în Dacia, sunt foarte inteligenți, rafinați, perseverenți,
profesioniști în regizarea și aplicarea strategiilor superioare de a-și pune
maleficul plan în aplicare. Ceva peste înțelegerea multora, este căutat cu o
vehemență dusă până la delir.
Tu, cel care te tragi dintr-un popor care practica
sclavagismul și încă îl mai practică, că ești rus, sau austriac, sau roman, sau
grec, jidan, sau mai știu eu ce nație, de prin ce colț al lumii, tu niciodată
nu ai să înțelegi un popor care nu a practicat niciodată această formă inumană
de exploatare a omului de către om! Tu acum ne spui despre civilizație, și
despre ce-ți mai trăsnește mintea aia alterată?!
Nu vei descoperii niciodată ce speri să găsești aici în
Dacia Străbună, pentru că tu ești cel care pentru scopurile tale, calci pe
cadavre și distrugi natura, căt de smerit vrei să pari. Tu vrei ca adevăruri ce
ies acum la suprafață, să rămână ascunse, dar ceva peste puterile tale de
înțelegere se întâmplă chiar acum și de asta te temi cel mai mult, de aici și greșelile
ce le vei face din lipsă de timp pentru că nu poți opri ceea ce a început! Casa
lui Adam este aici în Dacia, acum o numești Tropaeum Traiani, Cetatea din
imediata apropiere ai lăsat-o în paragină, plină de buruieni, pentru că sunt
prea multe dovezi contra ta! Nu scoți nici un cuvânt despre Uriașii care au
trecut pe-acolo și nici de ”Tânărul” Dac protejat de Dumnezeu! Sau de Sfinții
găsiți în acea cetate! Degeaba ți-ai instruit armata de căutători să caute
numai omul slav, pentru că omul slav este urmașul Dacilor din Carpați! Iar asta
te sperie!
Sfântul Andrei a bătut în Dacia la uși deschie pentru că
Dacii de la începutul Soarelui au fost monoteiști, iar Sfântul Gheorghe –
Ghiorghi cum îi denumeau grecii pe Geți, reprezintă Mama Pământ – Geea, iar
oamenii pământului sunt Geții, sau Daci cum le plăceau să-și spună!
Dacii trăiau în armonie cu natura, o înțelegeau pentru că ei
comunicau cu ea, erau legați de natură, făceau parte din ea. Acel limbaj este
necunoscut astăzi. Acum se percepe doar ce este vizibil cu ochiul, pentru că
materialul a pus stăpânire pe tot Pământul. Dar câți mai simt vibrațiile? Câți
mai realizează că materia este de fapt corelată cu Dumnezeu Fiul? Cu cât te
apropii de Sfântul Duh, cu atât Dumnezeu Tatăl este mai aproape de tine, iar
cercul Trinității Scare se închide prin desăvârșire.
Tot ce ne înconjoară este energie în continuă mișcare, iar o
anumită energie se concentrează în materia, capătă formă, culoare, este
perceptibilă celor 5 simțuri deținute de om. Dacă realizăm că Dumnezeu Tatăl este energia totală, Dumnezeu
fiul este materia și Sfântul Duh este informația, atunci nivelul nostru
vibratoriu devine mai elevat, simțurile subtile se ascut și suntem mai aproape
de marea unitate a divinității, a Celui care ne-a creat și care Îi unește pe toți.
De asta trebuie să fim conștienți cu toții! Atunci te poți numi Dac!
Și mă întorc la tine, urmaș al popoarelor jefuitoare! Ai
înțeles că așa stau lucrurile cu Dacii și ai considerat că cel mai bine pentru
planurile tale mârșave, este să distrugi acest echilibru. Tai păduri, otrăvești
apele și aerul, subjugi o lume întreagă. Mai mult, ai realizat că aurul atât de
cunoscut Dacilor, este atât de irezistibil omului slab, prin chemarea lui, prin
vibrații, încât ai lăsat în ultimii 25 de ani la conducerea aceste Țări, pe cei
care nu pot vedea decât strălucirea și nu importanța aurului.
Dacii nu au creeat faimoasele brățări pentru femeile lor.
Frumusețea femeilor Dace era îndeajuns, nu mai trebuia completată cu podoabe
inutile. Acele brățări au o vibrație specială și au fost îngropate în pământ în
dispoziții foarte clare, patru sau șase, într-un dispozitiv radiestezic.
Sacerdoții Daci erau co-creatori, erau ”prietenii” Creatorului, ei sunt cei
care au scris tăblițele de la Sinaia! De aceea aurul trebuie să rămână acolo
unde este, nu să fie vândut pe o pungă de galbeni!
Noi ca popor, nu înțelegem că ne putem folosi de aceste
vibrații ale aurului pentru revenirea acestui neam, nu să-i lăsăm pe ”unii” să
ducă această nație la extinție! De aici și îndemnurile către o spiritualitate
mai profundă, care poate schimba actuala lume desfrânată într-o lume divină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sunt acceptate toate comentariile, atâta timp cât nu aduc jigniri persoanelor sau nu sunt defăimatoare.