Totul despre Daci

Începuturile Pelasgilor! 

Dacii, de la începuturi au avut multe denumiri şi nu puţini au fost cei care au scris despre ei.
Spaţiul dintre Munţii Carpati, Dunărea de jos si Mărea Neagră, a fost leagănul civilizaţiilor. Enigmatica şi misterioasa lume disparută se infăţisează acum, din ce in ce mai clar înaintea ochilor nostrii.

Daniel Ruzo, savant peruvian spune: "Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi".

Cu mii de ani înaintea anticilor greco-romani, formarea  celui dintîi imperiu vast al lumii, prima introducere a bazelor progresului moral şi material in Asia de apus şi Africa de nord au fost marile evenimentele istorice ale Dacilor, naţie genială, puternică si glorioasă, numiţi în acele timpuri îndepărtate şi Pelasgi.

"Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieste astăzi poporul Român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani", afirma William Schiller 

Dacii, un popor numeros si bogat, un popor care avea o influenţă etnică si culturală atat spre sud, în peninsula Balcanică şi pană dincolo de Marea Egee cat şi spre apus pe toată întinderea Dunării.

Studiul acelor timpuri primitive si misterioase, precum si descoperirile din ce în ce mai numeroase, întăresc spusele tuturor anticilor care lăudau acest popor al Dacilor.

O scurtă expunere a originii, progresului şi carecterului cuceririi neoliticului care au supus, populat şi civilizat vastele ţinuturi ale Europei:

În paleolitic, omul a asistat în Europa la toate fenomenele ce au caracterizat această epocă, fiind martorul violenţelor naturii acelor vremuri îndepărtate. Atunci începe prima pagină a Dacilor, în luptă cu ursul gigantic şi leul cel feroce, când încearcă sa prindă boul cel furios şi să infrunte mamutul şi alte animale fioroase, înarmaţi cu pietre.
Virgil spune: "Odată, locuiau în pădurile acestea, o rasă de oameni născuţi din trunchiurile cele dure ale stejarilor (Faunii). Ei nu aveau nici moravuri, nici religie. Ei nu ştiau nici sa prindă boii în jug nici să adune avere pentru trebuintele vieţii, nici să crute ceea ce au caştigat,  ci trăiau în mod sălbatic numai cu ramuri şi vanatul".

Cele doua rase de oameni din paleolotic, au fost învinse şi asimilate de noii invadatori din neolitic.

Invazia neolitică

În cea de-a doua perioadă neolitică, numită şi a pietrei noi sau a

pietrei poleite, transformările fundamentale morale şi sociale a lumii vechi, duc la nasterea neasteptată a unei civilizaţii la care găsim animalele domestice, cultura cerealelor şi a plantelor textile, abilitatea mai mare de a-şi fabrica instrumente din piatră, primele dogme religioase, monumente megalitice şi o organizare socială puternică.
Pornite din Asia centrală, mari triburi pastorale şi agricole, ajung la nord de Marea Neagră, apoi atrase de clima blândă şi vegetaţia abundentă, ajung în câmpiile fertile ale ţinuturilor Moldovei şi Ţării Românesti. 

Aici s-a format şi închegat centrul cel mare şi puternic, al unei noi rase de oameni, înalţi şi vigurosi, cu o organizare patriarhală, cu idei severe religioase şi cu pasiunea sculptării stâncilor.

Acesta este curentul Carpato-Mycenic, cel venit din Asia centrală şi cel care face prima patrie europeană, cel care pune primele baze morale ale noii civilizaţii care se dezvoltă mai târziu şi în Grecia şi pe ţărmurile Asiei mici. Acesta este curentul vechilor PELASGI, a vechilor pământeni sau a oamenilor născuţi din pământ, cum îşi spuneau.

Pe lângă aceştia, au mai urmat şi alţii, formând un al 2-lea curent neolitic, care se împarte în ramura Carpato-Panonică-Alpină şi ramura Carpato-Galică.
Altele noi, sunt mai putin considerabile, Este de remarcat curentul nordic, stabilit iniţial în Lituania, extinzandu-se apoi spre apus, langă coastele Germaniei de nord, unii dintre ei ajungând în Suedia si Norvegia. Acest curent este denumit Hiperborean.

Toate cele de mai sus, desfiinţează multe din teoriile actuale, trecutul nostru întinzâdu-se până la începuturi.

Încă de la formarea Pelasgilor, cultul celor decedaţi iese în evidenţă, ei crezând că după moarte vor continua sa trăiasca într-o lume eternă, îngropându-şi  trupurile în pământ ori depunându-le în caverne naturale sau artificiale (crypte). Pentru ca memoria eroilor să fie transmisă generaţiilor viitoare, ei ridicau pe mormintele acestora, tumule enorme de pământ, deasupra cărora se înălţau columnele din piatră brună. Astfel, tumulele funerare, constituie, cel mai antic gen de monumente preistorice.

Înhumarea şi ridicarea movilelor gigantice pe mormintele eroilor şi celor importanţi, continuă din neolitic până târziu în timpurile istorice.
Acelaşi rit religios, îl continuară triburile Pelasgilor după ce trecură în Italia.
Mormântul cel grandios de pământ al vechiului rege Dercen din Laurent, forma, după cum ne spune Virgil "un munte înalt, acoperit cu stejari umbrosi:.
În tumulele Pelasge, corpurile eroilor celebrii se depuneau în urne de aur, alături de armele şi de adevărate tezaure, Pelasgii fiind cei mai avuţi oameni ai lumii vechi, cu turme nenumărate de oi, cu uriaşe cirezi de boi si mari herghelii de cai minunaţi, putând răscumpara prizonierii de război cu preţuri "infinit" de mari. Oraşul Pelasgilor, Mycena, este "cel avut de aur". Opulenţa acestui popor, uimeşte si astăzi, prin preţioasele vase si ornamente din aur şi argint găsite în ruinile cetăţilor sau tumulele Pelasge.

Onorarea memoriei eroilor decedaţi, prin tumule enorme de pămant, o găsim într-o epocă îndepărtată şi în Ţările vechi a Daciei. Aproape în fiecare judeţ al României, se află una sau mai multe movile funerare de dimensiuni colosale, care poartă numele de Măgura mare sau Movila mare.

Hesiod, într-unul din poemele sale, aminteste, ca un ultim răsunet a generaţiei divine de eroi din timpurile străvechi, răspândiţi pe toată suprafaţa imensă a globului, eroi dintre care unii au murit în războiul "Thebei", ceilalţi ducându-se departe peste mare au căzut la Troia din cauza Elenei, Acestora, zice dânsul, Joe, fiul lui Saturn, le-a destinat locuinţe în insulele cele fericite de la marginile pământului, unde ei duc o viaţă fără griji, unde pământul de trei ori înfloreşte şi de trei ori produce fructe dulci,

Tumulul sau mormântul lui Achile

Homer, cântăreţul războiului troian, ne povesteşte despre Achile, ducele curajoşilor ostaşi Mirmidoni şi al altor triburi învecinate, fiul lui Peleu, Domn peste poporul Pelasg al Mirmidonilor şi a zeiţei marine Thetis, fiica lui Nereu. Din războiul troian, Iliada nu ne spune despre moartea lui Achile, însă în Odiseea aflăm doar că a

căzut în război, trupul sau fiind îmbrăcat în straie divine, înainte de arderea pe rug,, iar osemintele aşezate alături de osemintele lui Patroclu, într-o urna de aur, peste care grecii au ridicat un tumul mare şi înalt pe ţărmurile Helespontului, pentru a fi văzuţi de toţi de-atunci şi de cei care vor trăi în viitor. Aceasta este povestirea lui Herodot referitoare la înmormântarea lui Achile nu departe de ţărmurile Helespontului.

Continuarea si întregirea Iliadei, o face Arctinos, poetul din Milet, unde ne spune ca Achile a fost ucis la Troia de Paris, fiul lui Priam, ajutat de zeul Apollo şi cum corpul acestuia a fost rapit din mîinile inamicilor de către Ajax si Ulise. Thetis este cea care ridică cenuşa de pe rug, ducând-o pe insula Leucc (Albă) sau insula Serpilor de la gurile Dunării. ridicând un tumul  deasupra.

Dintre aceste două versiuni, cea adoptată şi susţinută de către cei mai competenti poeţi, a fost a lui Asctinos.
Pliniu ce bătran, spune ca mormântul se află pe "insula Achillis" la 50 mile romane de Delta Dunării, acolo unde se află şi templul construit acestor eroi.
Geograful roman Mela -Achile este înmormântat în insula numită Achil-iea dintre Boristene şi Istru.
Cultul eroic a lui Achile din Insula Leuce, a avut o mare

răspândire în  toată antichitatea greco-romană, nu numai în marile centre comerciale ale Mării Negre, dar şi în diferitele porturi şi oraşe din arhipelagul Adriatic.
Aceasta este prima epocă preistorică a comerţului mereu viu de pe Marea Neagră, epoca în care insula Leceu, actuală a Serpilor, apare cu drepturi suverane asupra Pontului, dominând toate navele şi toate mărfurile pe această mare, extinzându-şi inluenţa asupra tuturor  imperiilor din arhipelag.
Această insulă mai era renumită şi ca o insulă tămăduitoare pentru trupurile rănite şi sufletele împovărate.

.............................................................................................................................................................
inspirat, copiat, plagiat  - sau cum vreti sa spuneti - din Dacia Preistorica a lui Nicolae Densusianu.