"În pietre,nemuritori, suntem noi, numai noi"

Dacii dintre noi!

S-a vorbit foarte mult despre sutele de statui de Daci, care se află prin muzeele lumii. Întrebările care s-au pus de-a lungul timpului, rămân încă fără răspuns şi nu le voi repeta. Răspunsurile nu se află în manualele şcolare. care nu vorbesc despre Ţara lui Montu sau despre împăraţii Daci care au condus imperiul roman după înfrângerea Dacilor.

Vreau doar să fac o scurtă călătorie prin locuri unde strămoşii noştrii şi-au lăsat o parte din sufletul lor nemuritor şi să aduc în faţa dumneavoastră şi lucruri mai puţin ştiute, foarte controversate şi misterioase. Trezirea conştiinţei naţionale, este din ce în ce mai vizibilă, mai ales datorită descoperirilor actuale. Foarte mulţi încep sa vadă şi faţa nevăzută a istoriei, ascunsă cu atâta abilitate de interesele obsure ale celor care nu ne-au recunoscut niciodată!

Pornim în călătoria noastră spre prima statuie aflată la Dunăre, pe malul stâng lângă Orşova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici, în locul unde fluviul are cea mai mare adâncime, 120 m. Această statuie, este cea mai mare din Europa, 55 m înălţime si 25 lăţime, mai mare decât Colosul din Rhodos şi decât cea a lui Hristos de la Rio de Janeiro.
Realizată intre anii 1994 si 2004, după ideea stralucită a D-lui Iosif Constantin Drăgan, de 12 sculptori alpinişti, printre care sculptorul Florin Cotarcea, care a comandat această echipă.

În continuare, facem o incursiune în viitorul apropiat şi ne îndreptăm atenţia către minunatul proiect al sculptorului Ivan Jinaru, care ne spune, citez: "cu îngăduinţa părintelui Arsenie Boca, ofer ţării mele proiectul Deceneu şi Dacii. Susţinerea pentru realizarea acestui monument este flacăra redevenirii noastre".

În acest proiect, pe lăngă un impunător Deceneu de 3 metri, care va veghea din vârful imensei coloane de 33 metri (vârsta la care Iisus a fost crucificat), vom găsi 12 daci, de aprox. 3 metri,  reproduceri după statuile de daci aflate astăzi in Italia, pe Arcul lui Constantin. Locaţia încă nu se cunoaste, dar se vrea asociata cu clădirea parlamentului României.

Pentru mai multe informaţii despre acest minunat proiect, vizitaţi şi  http://adevaruldespredaci.ro/proiectul-deceneu-si-dacii-un-proiect-impresionant-realizat-pentru-retrezirea-acestui-neam/

După o scurtă pauză la Deva, la statuia ecvestră a lui Decebal, dezvelită în 1978 şi realizată de scultporul Ion Jalea,

mergem până în Turcia, la muntele Dacilor nemuritori, Nemrut Dagi. un loc de care multi români nu au auzit şi nu ştiu ca există.

Descoperit în anul 1881, de către arheologii germani, oraşul megalitic aflat la o altitudine de peste 2000 metri, pe unul din platourile munţilor Anti Taurus, nu face decât să ne arate cât de complexă şi importantă a fost existenţa strămoşilor noştrii daci.

Numele de Nemrut Dagi, se traduce în Dacii nemuritori sau nemurirea Dacilor. Arheologii atribuie construcţiile şi statuile descoperite, civilizaţiei commangenilor, care în anul 80 i.C. conduşi de regele Antioch I, şi-au declarat independenţa regatului, aflat la graniţa a doua civilizaţii imense, cea greacă la apus şi cea persană la răsărit. Moştenirea culturală lăsată de acest popor cu puţini locuitori, este incredibilă şi plina de mister.

În acest loc acoperit cu pietre albe,  găsim o piramidă conică, două temple si nenumărate statui sculptate în piatră de dimensiuni impresionante - 8-10 metri şi mormintele sub forma de tumuli, aflate pe marginea complexului, prădate încă din antichitate de către legiunile romane. 

Mormintele-tumule au fost ridicate în est, vest şi nord, din roca muntelui, având o curte interioară. Cel mai impunător, aflat în estul sanctuarului, are o terasă largă, în care au fost amplasate cinci statui colosale, un altar piramidal pentru focul veşnic închinat zeului Mitra şi temple din care au rămas rămăşiţe de zid. Zeii care tronau în faţa tumulului sunt Apollo – Mithra, zeul Soarelui, Nuna – zeiţa fertilităţii, Jupiter – Oromasdes, Ares – Herakles – Artagnes, zeul războiului.

Muntele Nemrut Dagi rămâne cel mai misterios loc din Turcia. Numeroasele inscripţii descoperite în situl arheologic nu i-au putut ajuta pe experţi să determine, cu exactitate, istoria acestui popor misterios. De exemplu, un text antic descoperit pe muntele sacru, susţine că la doar câtiva ani după moartea regelui Antioch I, o stea uriaşă a apărut pe cer. Din acest loc ar fi plecat magii spre Bethlehem, urmărind indicaţiile precise ale luminii de pe cer.

Aceste descoperiri nu doar că au ridicat foarte multe întrebări despre Muntele Dacilor Nemuritori, dar a şi adâncit misterul cu privire la un popor rupt parcă din rândul Dacilor.


Acest mister, este întărit şi de sutele de statui de daci, răspândite prin toate colţurile Europei, în mod special în capitala fostului Imperiu, Roma, unde Dacii, deşi învinşi, au expresii de învingători. Cărui popor învins si subjugat de imperiu, i s-a mai acordat o asemena atentie? 

Printre ele însă, de departe se remarcă cele 8 statui colosale de Daci, aşezate  pe cele 8 coloane corintice cu care este ornat Arcul lui Constantin. Cei 8 Daci cu atitudine demnă, cu mîinile împreunate şi cu privirea lor liniştitoare, scrutează zarea, dincolo de orizonturi, către Dacia lor cea Sfântă.

Muzeul din Vatican nu este nici el ocolit de Daci. În galeria Chiaramonti găsim un bust de nobil Dac, de o înălţime impresionantă de 3 metri cu tot cu soclu, realizat din marmură frigiană violacee cu vinişoare, iar în sala Braccio Nuovo, deosebit de expresive se găsesc trei capete de Daci.

Ne vom opri în câteva locaţii din întreaga lume, cu astflel de statui, începând din Turcia, cu statuia descoperită la Efez, localitate antică din Ionia, la malul mării Egee, în anul 1764, din marmură pavonazzetto, cu înălţimea de 1.76 metri - dimensiunea iniţială fiind de 3,15 metri.

La muzeul Louvre - Franţa găsim alte statui de Daci

Continuăm cu Bruxelles, Belgia la Muzeul de Artă şi Istorie, unde găsim o statuetă acefală de barbar, de 0.72 metri, din marmură albă, care se presupune a fi de dac, după îmbrăcăminte şi poziţia mîinilor.

Fugim până la Ierusalim, la Muzeul Israelului, unde găsim un bust de dac, de 0.85 metri, din marmură gălbuie cu striaţii roşiatice, probabil din perioada lui Traian.

În Rusia la Muzeul Ermitaj, se află Bustul de Dac decoperit în anul 1855, în fundaţiile care ating Forul lui Traian şi care la voinţa lui Alexandru II, în 1861 este adus de la Roma, alături de al 2-lea Bust de Dac, nobil Dac - Pileatus - realizat din marmură de Carara.

În Cehia la Praga, o colecţie privată conţine un cap de Barbar (capilatus), asemănat cu un cap de dac din scena LXXII de pe Columna lui Traian, realizat din marmură cu cristale fine şi găsit în nordul Balcanilor.

Călătorind până în Danemarca, putem găsi un Bust de Dac (Capitalus), cu o înălţime de 0.52 metri, din marmură, datată din perioada târzie a lui Traian (98-117 d. Hr.) - începutul domniei lui Hadrian (117-138 d. Hr.),

şi un Cap de Dac (Capitalus) de 0.44 metri înălţime din marmură albă de provenienţa italiană, datat

din mijlocul domniei lui Traian.

Mergem în Germania, La Muzeul din Berlin unde ne aşteaptă un Cap de Dac, din marmură albă, înălţime 0.50 metri, ce provine din colecţia de la Villa Aldobrandini (Roma).

În Anglia, la British Museum din Londra, este expus un Barbar (Dac), din marmură albă.

În încheiere, vă mai prezint alte statui de Daci aflate prin marile muzee, menite să stârnească admiraţia şi să încânte privirile zecilor de mii de vizitatori, prin atitudinea mândră, liniştitoare şi înţeleaptă, binecunoscută multora de acum şi de la începuturi. 

                    

"O treaptă de pământ,o treaptă de piatră

Şi-am ajuns la pirosfera veacurilor, la muma-vatră

Ea ne-a ocrotit sufletul la sân

In leagănul câmpiei doinit de ape,

Sub streaşina muntelui cu creştet stăpân,

De singurătatea lui Zamolxe aproape.

Încă de mici am râs de moarte,am tras in nori cu săgeţi,

Potolind setea dusmanilor cu sânge şi otravă.

După agerimea fierului ne-au spus daco-geţi,

După strălucirea aurului ne-au adulmecat ca o fiară bolnavă.

Loviţi,am izbit totdeauna în piept,

Coborând din stâncă fulgerul drept.

De teamă să nu înviem,

Ne-au risipit cetăţile, ne-au ucis altarele,

Toate frumuseţile, ca-ntr-un blestem,

Ni le-au schilodit. Şi-am rămas doar cu soarele.

Din el ne-am croit poteci în pădure, în munte,

Am podidit cu lacrimi şi spice câmpia,

Langă vetre mărunte

Am logodit timpul cu statornicia.

Dacă te uiţi bine,apoi

În pietre,nemuritori, suntem noi, numai noi".

Ion Brad